Despre Iubire – Episodul Nr. 7 – ”Reîntoarcere la absolut”
Reîntoarcere la Absolut
– Iubita mea din infinit
Cu păr bălai și chip uimit
Să știi că luna de pe cer
E tot ce pot să îți ofer.
– Privește, o să vezi pe drum
O trag greoi și chiar acum
Cu funii lungi, întărituri,
Și palme vii, cu crăpături.
– Încovoiat străbat încet
Timpul etern și desuet
Ce se așterne calculat
În ani-lumină exprimat.
– Îmi curge sânge din picior
Și-ncheieturile mă dor
Mușchii se chinuie amar
Și oasele mergând tresar.
– Și sunt flămând, și însetat
E drumul greu și înghețat
Un viscol aspru, chinuit
În praf stelar m-a țintuit.
– Îmi cad privirile pe jos
Prin lacrimi văd totul cețos
Apuc să zic un ”Mulțumesc!”
Și-ncet, încet, mă prăbușesc.
– În timp ce ochii mi se-nchid
Mă văd imagine pe-un zid
Cum flutur steagul bucuros
C-am reușit, victorios.
– Și-atunci din zonele adânci
Eu mă ridic încet, pe brânci
Iau energii din Univers
Și mă îndrept falnic din mers.
– Strâng funiile decis și dur
Și trag de ele ca să fur
Această Lună ce am zis
Că ți-o aduc și am promis
– Cu palmele crăpate jur
Că am muncit curat și pur
Și acum iată, în sfârșit
Cu Luna-n spate am venit.
– Ți-o las aici, în casa ta
Să faci acum ce vrei cu ea
E darul meu, din Absolut
Și din Iubire e născut.
– Acum eu plec, așa ai vrut
Mă-ntorc din nou în Absolut
Acolo unde amândoi
Am fost la început nevoi.
– Și las aici în urma mea
O Lună mare, foarte grea,
Cuvintele care-ți promit
Și care trag spre infinit.
Namaste!