O altă poezie…

 Așteptare

Cand ieși pe usa casei și ultima-ți privire

Aruncă peste mine un voal de buze dulci
Mă-nclin umil în tihnă și palma în uimire
Rămâne sclav întinsă în aerul ce-l duci.
 
Parfumul clasic, simplu, rămâne ca o undă
Privirea mea se-agață pe urmele de toc
Un sentiment de bine cu totul mă inundă
Și simt cum mă desface ca pe un mic boboc.
Închid în urmă-ți ușa și-o-ncui cu cheia lumii
Îmi sprijin fruntea caldă de lemnul amărui
Cu gândul de iubire te-mbrac în haina Lunii
Și te conduc pe drumuri cu ochii mei căprui.
Și viața mea în toată secvența dintre stele
Se scurge prin milenii și clipe de Acum
Așa cum stau în ușă și în brațele mele

Te-aștept sa vii acasă din praful de pe drum.

 

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.