În ”Originea speciilor” Darwin sugerează că factorii „ereditari” sunt transferaţi de la o generaţie la alta, controlând trăsăturile urmaşilor. Influenţa lui Darwin a fost atât de mare încât oamenii de ştiinţă au fost afectaţi de miopie atunci când s-au concentrat să identifice materialul ereditar care, credeau ei, controlează viaţa.”
Bruce Lipton – ”Biologia credinței”
Rugăciunea zilei
În ultima perioadă am avut discuții despre iubirea din cuplu cu multe persoane. Și 90% dintre ele sunt de părerea că iubirea trece după o anumită perioadă de timp.
Hm, se pare că au avut același tip de experiențe, mai puțin plăcute, în relația de cuplu. Căci iubirea este veșnică și odată ce iubești pe cineva este imposibil să îți treacă. Pentru că iubirea există în corp. Te naști cu ea și mori cu ea. Și atunci, cum să treacă?
Mulțumesc și sunt recunoscător tuturor celor care știu să își identifice iubirea față de partener. Pentru că odată treaba asta făcută ca lumea (cu responsabilitate) atunci vom mai avea ceva șanse să mergem drept mai departe, ca omenire!
Așa să fie!
Acum!
În această zi din viața cred că Dumnezeu ar vrea ca tu să știi…
”Relațiile speciale se prezintă sub două forme. Prima o constituie relațiile speciale de ură, despre care am vorbit, în care găsim pe cineva pe care îl facem obiectul urii noastre ca să putem scăpa de adevăratul obiect al urii: noi înșine. A doua formă e cea care primește în Curs numele de relații speciale de iubire.
Relațiile speciale de iubire sunt cele mai puternice și mai insidioase pentru că sunt și cele mai subtile. După cum am spus, nu există în Curs un concept mai dificil de înțeles sau de aplicat la adresa noastră. Relațiile speciale nu sunt menționate în culegerea de exerciții și nici în manual și nu apar în text până la Capitolul 15, dar – de acolo înainte timp cam de nouă capitole – nu citim aproape despre nimic altceva.”
Kenneth Wapnick – ”Introducere generală la cursul de miracole”
Citatul zilei
”Domnul X, funcționar la poșta din Luneville, pierde un copil. Durerea îi aduce o comoție cerebrală ce se manifestă printr-un tremurat nervos. Unchiul său mi-l aduce la începutul lunii Iunie. Îi fac experiențele pregătitoare și o sugestie. După patru zile bolnavul vine și-mi spune că nu a mai tremurat. Îi mai fac încă o sugestie. Nu a mai revenit, deși îl rugasem să revină după opt zile. După câtva timp unchiul îmi spune că a primit o scrisoare de la nepot în care acesta îl anunță că este complet vindecat.”
Emil Coue – ”Autosugestia”